țint.ind

Țintind zenitul,
Ți-ntind o mână.
Țin, tind să țin
Amurgul în urmă.

11

Un-spre-Zece:
Ştii ce? Făt-Frumos a crescut în mine cât alţii în tine

consolare

mai bine mai târziu, decât şi mai târziu.

Paris din nouă

Paris, tu paradis promis în orișicare vis de-artist.

prea. poate.

poate sunt prea mulți oameni prea răi pentru că sunt prea puțini oameni prea buni ca să-i iubească. poate.

pseudobasm

Domniță, vino cu mine, peste mări. Vom cuceri castele și vom mânca balauri la micul dejun. Iar cai înaripați ne vor face vânt.

o Zi Perfectă

 Era o zi perfectă de vară, în după-amiaza aceea totul devenise limpede în mintea lui. Nu mai avea nici cel mai mic motiv să rămână.
 Își împachetă rapid doar lucrurile absolut necesare. Nu avea să ia cu el nimic din trecut. Tăia definitiv toate ațele.
 Se apropie de fereastră. Într-adevăr o zi perfectă.
 Se întoarse, își mângâie pentru ultima oară pisica, apoi își luă geamantanul și ieși pe ușa.

Împrăștiere

M-am dedublat,

m-am desprins și l-am lăsat în urmă pe celălalt.

ce bine e să fii liber!

nu știu exact ce vreau,

dar îmi place mișcarea asta continuă.

Îl chem și pe el, mi-ar plăcea să alergăm împreună.

dar dacă nu vrea, treaba lui, n-am timp de stat.

Ce-mi place mișcarea asta continuă!

***

M-am dedublat,

o parte din mine s-a desprins și a devenit el.

Și el a început să alerge haotic, în toate direcțiile.

ca un bezmetic.

Se mai întoarce din când în când,

și-mi face semne să-l urmez.

nu bagă de seamă că eu gâfâi.

Am încetat să-i mai strig să mă aștepte,

poate când mi-am dat seama

că e prea departe să mă mai înțeleagă.

sau măcar să mă mai audă.

L-am găsit târziu, întins pe jos.

mort de sete, cum mă așteptam.

n-a știut, bietul, că apa rămăsese la mine.

Și vai, cât o să doară lipsa lui.
Şi mai ales pe el
    cât o să-l mai sufoce lipsa mea

primul sărut

  Noapte de munte. E rece.
  Vorbim deja de ore bune, aproape o zi, și cu tot frigul ajuns deja în oase, nu mă pot dezlipi de pe banca improvizată. Aș putea ajunge până în cort, să-mi iau ceva pe mine, ea o să mă aștepte desigur, dar sunt sigur că acel-ceva se va pierde. Așa că rămân. Ea mă vede tremurând și îmi învelește picioarele cu picioarele ei.
  Vorbim despre orice, ea îmi povestește că primul sărut l-a primit la grădiniță, un băiețel o sărutase pe gât. Mă simt foarte prost, primul meu sărut avea să vină abia peste doi ani. Și nu i-l voi fi dat ei.

A Tempora

Cu adevărat contează doar perioadele când timpul nu mai contează.

contraVerbe

Câinele care mușcă, nu latră, că are gura plină.

disociere-de-idei

- Ia zi mă, ești în stare? De agregare?
- Nu, dar petrecerea de pietoni a fost curată nebunie.

educație

[Radu, cel mult 7 ani, se urcă pe tobogan pe partea pe unde se coboară de obicei]
- Radu, de ce te urci pe acolo? De ce nu te urci pe scări, ca toată lumea?
- Păi... pot.
- Ce dacă poți? Dac-ai să cazi?

all-you-can-live

Sunt deja săptămâni de când sunt în starea asta. Nu mă mai regăsesc. Mă simt ca și dedublat - eu o iau înaintea mea. Încerc să încetinesc ritmul, dar nu e așa simplu. Nu mai am clar senzația timpului. Parcă e o zi nesfârșită, în care mai dorm din când în când.

M-am mutat de curând, dar nu mă simt acasă. Îmi lipsește mult un acasă. Unde să mă simt în siguranță. Să dorm liniștit. Să pot începe o nouă zi. Proaspăt, entuziast și plin de viață. Ca în copilărie, când razele de soare cădeau în modul ăla pe care nu-l pot descrie pe patul meu, iar eu simțeam acel ceva, pe care, de asemenea, nu-l pot descrie. Îi pot zice, simplu, poftă-de-viață. Dar fiecare înțelege altceva prin asta, iar eu nici nu pot explica mai bine, pentru că am pierdut senzația demult, într-o dimineață în care soarele trecea așa special printre perdele.

Acum e altfel. Până și somnul îl fac repede și precipitat. Nici nu-mi dau seama că am dormit. Mă doare capul, poate pentru că mintea mi s-a fărâmițat în atâtea bucățele. Cu fiecare idee nouă, încă o spărtură.

Atunci aveam poftă de viață. Dar era o poftă potolită, o anumită voluptate în trăire. Ca atunci când mănânci o bucată de ciocolată în timpul în care altă dată mâncai o tabletă. Te lași pe spate, închizi ochii, și nu faci nimic. O lași să se topească.

Cam așa trăiam odată; și altă dată; și în mai multe dăți. Dar acum parcă am prea multă poftă de viață. Ceva gen all-you-can-live. Și eu am avut deja o experiență nefericită cu all-you-can-eat. Nu pentru că aș fi neapărat lacom. Sunt doar curios. Vreau să încerc din toate, deodată dacă se poate. Oricum, cât mai repede și cât mai variat. Am sentimentul că e o mâncare pe care n-o voi mai întâlni niciodată. Și trebuie să o încerc. Și pe următoarea. Până mi se face rău de atâta curiozitate. Și a doua zi aproape nu mai mănânc nimic. Până la urmă, probabil că tot lăcomie se cheamă. Numai că nu vreau eu să admit că sunt lacom, chiar și numai câteodată.

baloane-de-săpun

(poate nu cel mai potrivit titlu)
(sau poate că da)

În lipsa modestiei, nu poți crește, pentru că nu vezi de ce.

- sau -

Pretenția de a fi atins perfecțiunea te îndepărtează constant de aceasta.